Spune-mi…

Am construit un univers doar pentru a-l distruge in tine,m-am pierdut si regasit aici , printre picaturiile de ploaie…

Uita-te la mine …nu,nu asa. Uita-te din nou . Te-ai obisnuit adesea sa te privesti intr-o oglinda prafuita , uitandu-te prelung la tine, admirandu-ti chipul, fiind mandru de ceea ce vezi. Esti fericit in nefericirea altora, fara sa simti, fara sa vrei. Traiesti doar pentru un gram de viata .

Gandesti doar atat cat face bine, refuzi sa o faci prea mult. Desi uneori… iti rememorezi in gand iubiriile. Toate femeile,pacatele,si usile. Toate visele,sperantele si tot ce-a mai ramas din viata ta.Cand ai plans mintind si cand ai ras iubind. In acele seri refuzi sa te privesti, te apropii de patul tau,obosit de tot ce-ai vrut sa crezi, si adormi , adormi plangand. Te trezesti  mofturos ca un copil,casti si te privesti din nou.  Iti cauti viata printre sutele de haine, si pornesti din nou la drum. Te intorci din cand in cand,privind in urma ta.

Iti iubesti femeia mult prea barbar, dar intens si dulce. Esti un copil maturizat devreme,rasfatat si speriat. Ai invatat sa iubesti,sa urasti si toate o data.

Esti rau,esti bun,ai iertat si-ai fost crud mereu. Dar iubesti chiar si cand ti-e frica sau n-o vrei.

Am pornit de la nimic si-am construit un intreg,neinteles si magic.O lume noua,vazuta altfel prin ochii tai. Cine ar fi crezut ca verdele lor poate fi si sincer? . M-ai invatat sa iubesc,iar eu in schimb ti-am adus soarele,in fiecare zi, iubirea mea.

Uita-te din nou la mine. Spune-mi ,ce vezi  ?

 

Intregul .

 

Se spune ca oamenii la concepere nu erau la fel ca si acum,barbati si femei. Ci o singura  fiinta unita spate in spate. Fara nici un fel de necesitate ,in asta constand si puterea lor defapt,o putere ce nu a reusit decat sa trezeasca invidia zeiilor. Ei vedeau in oameni o amenintare prin fericirea lor neconditionata,asa ca au gasit o metoda pentru a-i slabi de putere,si anume : i-au despartit in doua!

O despartire in urma caruia a rezultat barbatul si femeia, doua fiinte blestemate sa-si traiasca viata in cautarea perechii pierdute. Ele unindu-se astazi intr-o singura fiinta doar printr-o imbratisare pe care noi o numim simplu : dragoste. !

Imediat ce am terminat de citit legenda m-am intrebat cand vreodata am simtit acel fior,acel freamat dulce ce te face sa-ti doresti sa nu mai fi o singura fiinta niciodata. Sa renunti la tot ce este al tau,la tot ce te definitiveaza ca om,la toti ai tai si chiar si la sufletul tau ,totul pentru o  imbratisare.

Probabil din acest motiv au fost si zeii atat de invidiosi pe noi. Aveam totul. Un intreg format doar din dragoste pura.

Acum? Acum suntem indiferenti . Ignoram intregul in speranta unei individualitati care nu poate avea ca sinonim decat un singur lucru : singuratatea.

Nimic nu mai este suficient.

Nu exista dependenta,exista doar singuratate.

Nu exista neputiinta,doar placere.

Refuzam sa renuntam la diferite persoane nepotrivite sub pretextul neputintei,toate fiind scuzate de-un singur nobil aspect: nevoia de iubire.Vrem sa credem ca putem fi iubiti si uniti din nou intr-o singura fiinta. Iar aceasta dorinta ne duce in punctul de a fi capabili de orice, de fapte greu de inteles,chiar si de noi insine.

“De ce oare fuge toată lumea de singurătate? Pentru că ea te obligă să cugeţi. În zilele noastre Descartes n-ar mai scrie: “Cuget, deci exist”. Ar spune: “Sunt singur, deci cuget”. Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist.” (Frederic Beigbeder)

…

I lied. I’m not out of this relationship. I’m in. I’m so in, it’s humiliating, because here I am, begging.

OK, here it is. Your choice, it’s simple, her or me. And I’m sure she’s really great. But  I love you. In a really, really big pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window, unfortunate way that makes me hate you, love you.

So pick me. Choose me.Love me.

Din nou Joi …

Esti inca aici iubitule,te simt cand ma trezesc rasufland usurat .
Mi-e dor sa te urasc,sa te iubesc in liniste.
Sa fi doar al meu,sau poate doar`n mintea mea.
Sa te iubesc ca si cum acea zi n-ar mai veni.
Sa ma iei `n brate si sa ma minti frumos,iar eu sa te cred iubitule, sa te cred zambind.
Marturisesc. Mi-e frica . Mi-e frica ca intr-o buna zi ne vom lovi de realitate.
Ca ziua de Joi ca deveni doar o zi in care ma voi trezi gandindu-ma la tine si oftand incet.In care voi rememora clipele noastre de tacere.
Cand stateam intinsi pe canapea,doar noi . Noi si ploaia. Stropii de ploaie cazand incet ,iar timpul oprindu-se pe loc,lasand-ne trupurile sa se contopeasca,incet.
Ah,mi-e dor iubitule.Mi-e teama ca pentru mine nu va mai fi niciodata Joi!

.

urasc oglinzile.

As vrea sa pot iubi pe cineva fara ca el sa devina apoi oglinda mea. Fara a-mi pierde mintea si ratiunea o data cu lipsa lui . Vreau sa fiu eu singura mea oglinda  ,sa-mi pot purta singura de grija, ca gandurile mele sa aiba un singur stapan si sa devieze intr-un singur loc. Si acela sa nu includa o alta persoana. Daca ma gandesc mai bine pare egoist . Dar de ce sa fie egoist? De ce nu as avea dreptul sa aleg sa`i rad in fata sortii?

 

“Am gasit. Stiu. Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi. Mi-a fost teama c-am sa ma omor.” (Tudor Chirila. )

AM FOST nu ne lasa sa FIM .

E dimineata devreme ,ceasul suna insa noi il ignoram cu desavarsire. Ne trezim unul pe altul cu saruturi lungi ca apoi sa ramanem imbratisati pret de cateva minute .Te ridici grabit din pat cu ochii impanziti de somn,si-mi zambesti ! Era prima data. Prima data ce dupa rasaritul soarelui ma gaseai inca acolo,langa tine . Poate ar fi trebuit sa plec si de aceasta data . Sa ne iubim o ora, nu mai mult de doua,si sa plec.. !Sa te sarut incet pe frunte rugandu-ma ca data viitoare sa pot ramane . Ca data viitoare sa te pot vedea pe tine sarutandu-ma pe tot corpul . Ca atunci cand degetele mele s-ar plimba prin parul tau sa ma pot gandi decat la cat de mult mi-as dori ca acest moment sa nu se incheie niciodata.

Dar nu pot. Iar imaginea lui se suprapune tot timpul peste a ta. Dragule , te-am implorat sa ma ajuti sa uit fara sa-mi dau seama ca tu nu te poti lupta cu asta singur . Fara sa-mi dau seama ca saruturile si mangaierile nu vor fi niciodata  ale tale,ca`n orice strigat de placere se va auzit infundat vocea lui , strigandu-ma .

Esti atat de bun . Mult mai bun ca el . Defectele lui se contopesc in calitatile tale si se transforma in scrum. Si totusi , el e ca si o tigara buna dimineata. Te omoara incet dar sentimentul pe care il lasa e al naibii de grozav,te face sa vrei sa mai aprinzi una si s-o fumezi incet. Urmatoare dimineata iti vei dori sa fumezi din nou una savurandu-o pana se va stinge singura intr-o scrumiera rosie si uzata. Stii ce se va intampla apoi? Nu vei mai putea trai niciodata fara clicaitul brichetei si acea scrumiera uzata. Vei suferi daca nu vei putea fuma din nou acea tigara , implorand . Te vei lupta cu fiecare milimetru al corpului tau pentru ceva ce esti constient ca este atat de nefast,atat de efemer.Pentru o placere ce nu dureaza mai mult de 5 minute de extaz si 10 de amagire.

Ah iubitule. De ce iti spun toate astea ? De ce nu pot arunca tigarea aceea pe geam si sa raman langa tine . In pat.

De ce trebuie sa fii atat de bun incat ma faci sa ma simt vinovata ? Si totusi atat de pacatos inca sa am un deja-vu.

Nu-mi poti raspunde dragule. Pentru ca intrebarile mele dispar o data cu fumul gros.

Nerostite. E atat de greu sa te privesc stiind ca nu vei fi acolo . Stiind ca ochii tai imi vor spune povesti ce se vor opri intr-un zid . Departe de mine .

Stii ce e hilar iubitule? Sunt inca aici .In tricoul tau . Fumand. Si e ultima tigara.

Sper…

Hypnotized

Detalii

 

Nu . Nu vreau sa mai pierd controlul vreodata. Prefer sa las ratiunea sa guverneze si simtirea sa dea nuanta . Nu vreau sa ma mai simt vreodata patetica sau penibila in incercare de a face ceva ce in momentul ala este scuzat doar de cel mai nobil pretext . Nu mai vreau sa cred in sanse , in iertare sau cainta .

 

Vreau doar sa fie bine. Sa dispara sentimentul asta de vinovatie impletit cu dor si ambitie.  Sa deschid ochii fara a ma trezii in fata cu o sumedenie de intrebari ale caror raspuns nu-mi vor da decat alte intrebari si alte intrebari ce ma vor infunda mai tare in confuzia asta . Sa te inteleg si sa ma intelegi in aceas masura ,fara ca unul dintre noi sa aiba de suferit. Mereu am crezut ca prin compromisuri si vointa e posibil orice ,dar se pare ca rasa umana e mai perfida si mai murdara de atat. Mereu intervin alte lucruri ce deviaza lucrurile de la mersul lor normal. Asa ca hai sa fim incapatanati . Hai sa uitam ce am construit si daramat . Hai sa ne comportam ca si cum nu am avea trecut,viitor sau prezent. Ca in fond..la ce ne folosesc? Prostiile astea doar ne-au format ca oameni nu ? Hai sa ne comportam ca si cum am fi din nou copii . Doar mai rau , copii cu-n strop de ura.

Caci altfel am putea ierta si iubi in egala masura. Ar fi bine, iar soarele nu ar mai fi trebuit chemat in viata noastra pentru ca atunci nu ne-ar mai pasa ca afara ploua sau ninge. Nu ne-am mai simti niciodata asa . Nu am mai fi rai . Si acum nu m-as simti vinovata ca scriu aceste randuri . Am plange,de fericire. Si as fi putut fi langa tine . Fara alte complicatii fara rost.

Stii ce-as mai vrea? Ca de maine sa nu mai fiu niciodata atat de furioasa.

Defecte perfecte.

Raman surprinsa de naivitatea si rabdarea ce plutesc in jurul ei asemenea unei corole  . De puterea ei de convigere printr-o eleganta nemasurabila, de-o diplomatie spectaculoasa, o diplomatie ce eu niciodata nu as fi putut s-o am . Fumeaza discret o tigara istorisind o serie de banalitati ce prind contur o data graite de ea . Nu vorbeste niciodata mai mult decat trebuie si tot timpul isi masoara  fiecare cuvant,miscare cu exacticitatea unui matematician , facand din comportamentul ei o stiinta greu de inteles ,unde numerele devin vorbe iar pasiunea calcule .

Se imbraca discret si totusi trece mereu observata,mereu privita,mereu dorita . Nu are nevoie de oameni , stie prea bine ca doar ea poate fii indispensabila .Paseste cu incredere in fiecare clipa a vietii . Fara teama .

Este iubita supusa in orele diminetii , si amanta pasionala seara . Nu-si pierde niciodata cumpatul si detine o ratiune bine consolidata in ciuda varstei sale .

Iubeste cu toata inima si ar face orice in numele ei . Acest “orice” fiind umbrit doar de neputiinta lui . Si asta din singurul fapt ca niciodata nu s-ar implica in ceva ce nu ar putea duce la bun sfarsit . Nu ar lupta pentru o lupta castigata deja . EA e tot ce eu nu sunt ,eu fiind ghidata doar de niste simtiri incontrolabile .

Nu ,nu exista. Dar mi-ar placea !