urasc oglinzile.

As vrea sa pot iubi pe cineva fara ca el sa devina apoi oglinda mea. Fara a-mi pierde mintea si ratiunea o data cu lipsa lui . Vreau sa fiu eu singura mea oglinda ,sa-mi pot purta singura de grija, ca gandurile mele sa aiba un singur stapan si sa devieze intr-un singur loc. Si acela sa nu includa o alta persoana. Daca ma gandesc mai bine pare egoist . Dar de ce sa fie egoist? De ce nu as avea dreptul sa aleg sa`i rad in fata sortii?

“Am gasit. Stiu. Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi. Mi-a fost teama c-am sa ma omor.” (Tudor Chirila. )