Spune-mi…
Am construit un univers doar pentru a-l distruge in tine,m-am pierdut si regasit aici , printre picaturiile de ploaie…
Uita-te la mine …nu,nu asa. Uita-te din nou . Te-ai obisnuit adesea sa te privesti intr-o oglinda prafuita , uitandu-te prelung la tine, admirandu-ti chipul, fiind mandru de ceea ce vezi. Esti fericit in nefericirea altora, fara sa simti, fara sa vrei. Traiesti doar pentru un gram de viata .
Gandesti doar atat cat face bine, refuzi sa o faci prea mult. Desi uneori… iti rememorezi in gand iubiriile. Toate femeile,pacatele,si usile. Toate visele,sperantele si tot ce-a mai ramas din viata ta.Cand ai plans mintind si cand ai ras iubind. In acele seri refuzi sa te privesti, te apropii de patul tau,obosit de tot ce-ai vrut sa crezi, si adormi , adormi plangand. Te trezesti mofturos ca un copil,casti si te privesti din nou. Iti cauti viata printre sutele de haine, si pornesti din nou la drum. Te intorci din cand in cand,privind in urma ta.
Iti iubesti femeia mult prea barbar, dar intens si dulce. Esti un copil maturizat devreme,rasfatat si speriat. Ai invatat sa iubesti,sa urasti si toate o data.
Esti rau,esti bun,ai iertat si-ai fost crud mereu. Dar iubesti chiar si cand ti-e frica sau n-o vrei.
Am pornit de la nimic si-am construit un intreg,neinteles si magic.O lume noua,vazuta altfel prin ochii tai. Cine ar fi crezut ca verdele lor poate fi si sincer? . M-ai invatat sa iubesc,iar eu in schimb ti-am adus soarele,in fiecare zi, iubirea mea.
Uita-te din nou la mine. Spune-mi ,ce vezi ?
